mi-am dat seama ca nu am mai facut nicio recenzie/cronica/ceva la filmele vazute in ultima vreme. si au fost cateva, unele dintre ele chiar interesante.
poate vreodata o sa ma intorc sa scriu si despre cele nementionate aici -avatar, sherolck , 500 days of summer, it’s complicated(si or mai fi fost ele cateva)-, daca nu, titlurile in sine o sa-mi aminteasca macar ca le-am vazut.
asadar UP in the air cu clooney vazut aseara direct la cinematograf unde filmele chiar se vad si simt mai bine. principalul lucru pe care am vrut sa-l notez e ca a reusit sa-mi provoace o stare introducandu-ma astfel in atmosfera. lucrul asta doar e de apreciat. ca dincolo de povestea relatata destul de sec de insusi personajul principal..si de morala relativ asteptata, filmul a produs la mine acel sentiment de … not belonging.
plecarile repetate si intreaga viata petrecuta in zbor, dorinta implinita , de altfel, de lipsa de legaturi exemplificate simplu prin acel rucsac gol, si apoi schimbarea in altcineva in tot procesul asta, scurta poveste de sex transformata pt un scurt timp intr-una de posibila dragoste,m-au dus si pe mine in aer, suspendata intre doua lumi fara acces real la niciuna.
daca e vorba de alegeri, ryan si-a facut-o pe al lui ..asa ca finalul nu mi se pare neaparat ‘dezamagitor’-ar fi fost mult prea simplu sa se termine asa de revelator cu el in sfarsit intelegand sensul lucrurilor si lumea toata sa fie de acord cu el exact in momentul in care el a realizat ce vrea(desi nu cred sa fi realizat, doar a simtit ceva mai mult intr-un timp mai condensat)- ci normal, in concordanta cu restul vietii lui. atunci cand alegi in fiecare zi ceva, e doar firesc ca atunci cand brusc vrei altceva, sa nu se intample pe loc. mai la obiect, ar fi fost foarte misto ca alex sa-l fi asteptat pe el si sa fi fost de fapt sincera…in aparenta ei de disponibilitate.
si foarte mult mi-a placut momentul cand ea i-a zis clar ca el e doar o paranteza la viata ei. si ce e aici trist nu e ca i-a zis asta, ci ca asta era intreaga lui viata, o paranteza…deschisa:) asemenea unui emoticon suparat:(
si de fapt filmul e despre oamenii aia care primesc una dintre cele mai proaste vesti din viata lor. de momentul in care nu mai stii unde si desi poti sa privesti asta drept ‘an opportunity’, cel mai ades e simtit ca un dezastru , fara sa ai nicio stabilitate in primul moment cazi.
ca iti recuperezi sau nu echilibrul, atunci nu se stie.
dar filmul mi-a placut. UP.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu