marți, 1 februarie 2011

mr. nobody

conform altor pareri filmul e extrem de superficial si imprastiat
conform altor pareri este tratat simplist si hollyoodian
parerile mi s-au dat pentru ca am fost intr-atat de entziasmata incat am recomandat. ca de fiecare data cand mi se aduc argumente contra la ceva ce eu vad imbaiat in pro, simt nevoia sa-mi justific viziunea. ma rog, e cam complicat in cazul asta anume intrucat dupa cum am si mentionat, senzatia e de indragostire. iar sa explici de ce te indragostesti e imposibil. bine, eu o sa incerc pentru ca totusi asta e un film si sunt capabila sa fac diferenta:)
filmul foarte probabil sufera de niste carente cu care sunt de acord si pe care le-am si sesizat pe parcursul lui. trateaza o tema complicata intr-un mod simplist, incercand in felul asta sa o faca accesibila. facand-o accesibila isi pierde greutatea. ideile sunt usor de accesat de mai orice minte de adolescent care se crede destept si deci si de orice adult ce stie ca e destept. pare mind-blowing pentru cei care n-au gandit niciodata mai departe de ce e in fata lor, dar ei nu au prea multe sanse sa aiba o parere despre filmul asta. partea cu dragostea pe care au mizat cam prea mult si prea siropos si deci au ramas foarte la inceput. we fell in love we fell in love..etc foarte adevarat, se indragostea pe capete si nu stiu in ce fel se casatorea cu toate iubirile astea de cartier..si definitiv si si si asa mai departe, bineinteles.

dap, am vazut destul de clar toate aceste lacune si sigur ca or mai fi si altele, dar nu pot sa explic exact cum, mi-a placut ideea de baza a multiplelor posibilitati pe care ti le ofera o decizie pe care o faci in functie de alte contexte si alte contexte in care se intampla sa te gasesti intr-un anumit moment al vietii. e adevarat ca se putea face mai multe cu asta, chiar si cu ideea de el in viitor povestindu-si vietile, dar atat cat s-a facut mergand fie si pe alegerea unei sotii sau a alteia pornind de la alegera primara de a ramane cu tata sau cu mama, a fost ok. ca au ales ei sa fie desueti si sa-si traiasca sentimentele in felul ala emo, deja nu ma mai intereseaza, pentru mine a fost suficient ca a avut de ales si alegand a oferit o ocazie.
as long as you don't choose, everything remains possible.
si cu toate astea, ei ne-au aratat posibilitatile alegerilor. filmul ar fi trebuit-in spiritul ideii de care este ghidat- sa ramana la inceput, sa nu existe o derulare a evenimentelor pentru ca ele in sine n-ar fi trebuit sa existe. e posibil insa, rememorand finalul, ca exact asta sa se fi transmis. tot rewind-ul exprima imposibilitatea a ceea ce abia am vazut. si in felul asta filmul este salvat si castigat.
imaginile sunt frumoase, muzica la fel, raman la parerea mea de inceput: filmul a fost foarte frumos.

si cand spun frumos exact la asta ma refer.