si o s-o iau invers, si ce daca 'viata e asa cum e'? si ce daca pare ca e degeaba totul.
in putinele clipe ramase, in pauzele de dureri si de constientizari taioase, daca te uiti spre cer si te uiti pe pamant, te poti confunda cu un fulg. iar in caderea asta de sus in jos, de jos in sus, e imposibil sa nu stralucesti macar de cateva ori in cativa ochi
asta se pare ca am scris eu..acum 9 ani. si scriam si mai multe acum 9 ani si acum si mai multi ani, unele dintre ele chiar frumoase...sau nu stiu daca frumoase e cuvantul potrivit...poate surprinderi mai alambicate/artistice ale unor stari:
e o zi buna azi, atat de buna incat as intinde-o pe paine proaspata si mi-as servi-o inca o data
sau
de fapt e genul de saptamana care incepe cu un sfarsit, sfarsitul rabdarii tale.
cam asa...sunt multe expresii, invarteli de cuvinte care redau stari. eram, cu siguranta, mult mai in contact cu starile mele ..in forma asta , a scrisului. era singurul mod de a mi le exprima..si desigur ca invatasem , cumva, sa jonglez cu ele, sa le fac sa para interesante. starile nu erau neaparat interesante, erau ...coplesitoare. si mereu oscilam si imi era ingrozitor de greu cu ele. probabil, asta ma ajuta. whatever helps, in the end.
cartea asta ...-caci, se pare, doar cand mai citesc cate O carte, imi mai vad starile prin cuvinte( in rest, am invatat sa le ..arat si altfel decat scriptic)- m-a cam intors pe dos. desi personaj relativ antipatic la inceput, caz psihic -cu siguranta-, povestea in sine m-a pastrat atenta, pagina dupa pagina. si am fost langa personajul asta pana la capat cand pare sa fi razbit.
