to be or not to e-be

You're not your Facebook status. You're not how many friends you have. You're not the smart phone you own. You're not the apps of your phone. You're not your fucking iPad. You're the all-planking, e-consuming crap of the world.

Scrisori din camera de alături

Nu pot sa scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada,
Ca un perete pe care schiaza
Gindurile noastre de iarna.
Din fuga trenului ai zarit
Prin nameti un vinator.
A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea
Un fulg de zapada.
O bubuitura si toata iarna
S-a naruit din cer, ingropindu-l în zapada.
Copacii parca plecasera si ei
Sa haituiasca Baraganul
("Baragan" - loc unde viscoleste,
Asa se traduce, din cumana.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar asa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iata-ne, asadar pierduti în desertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai si provocat.
Ai dorit atita sa ninga, stiai ca fenomenul tine
De concentrarea ta... Si te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai opreste.
Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra?
"Nu, dar vreau sa colorez peisajul".
Foloseste rujul, mai bine.
Tu esti de tinut intr-un castel
Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi.
Si eu sa vin la tine
Intr-o sanie trasa de cerbi,
Sa ma urc în iatac, pe-un turtur imens,
Sa urc si sa cobor, ca e alunecos,
Si iar sa dau sa ma catar... si tu sa-mi arunci
Niste pinteni.
Sa cioplesc sloiul, urcindu-ma
Sa-i dau pinteni
Si sa apar sus, c-o floare de gheata
In mâna. "Unde e geamul?
Sa-ti plantez pe el aceasta
Floare de gheata."
"O, ador florile de gheata", sa zici,
"Unde-ai gasit-o?" Hai sa iesim putin.
"Unde, iar afara? Iar în zapada? Iar în tren?
Iar vagon neincalzit?"

Eu sint un om de interior,
Pentru ca sint numai suflet
Si sufletul e de interior.
Sint un om de budoar, de stat intre perne,
Printre carti, printre rujuri...
Tot ce emana caldura
Si intimitate. Pune-ma la o masa de restaurant
C-o suta de insi în jur,
Care se uita la tine
Si inghet.
N-am ce sa-ti spun, parca nu ne mai cunoastem.
Tu îmi citesti inceputul de enervare
Pe freamatul degetelor,
Pe miscarea de la coltul ochilor
Si "Hai sa mergem", zic.
"Unde?"
In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasa de cerbi.

Tot în tren sintem? Tot.

mi-am adus aminte fara sa vreau de poezia asta cea mai frumoasa din toate cate exista, acum cand e la fel de iarna afara, acum cand ma duc sa colorez peisajul.

chillin'

let me jump in your game

my personal jukebox is back on, this song has been played in my head all day long. over and over again.

dr house is in the house

'dr. house. i don't think we've met before.'
'yes, i've heard that name'
'most people have, it's also a noun'

love at first sound songs

este vorba despre... viata

in urma unui film bazat pe un caz cat se poate de real, am avut surpriza sa constat in preajma mea niste comentarii complet nepotrivite. cand sunt complet impotriva unui subiect devenit de conversatie, imi pierd cam orice capacitate de a reactiona rational si argumentat; sunt evenimente in viata care nu mai tin de comentarii, sunt atat de acut vii incat orice comentariu e de prisos. intrucat povestea asta in sine e cutremuratoare, consider ca n-ai cum sa pleci din sala la fel cum ai intrat, lucrurile alea ingrozitoare se intampla in timpul vorbirii, omul ala exista si incearca sa lupte impotriva lor, si deci ar fi cuvenit-in cazul cel mai comun si uman-sa admiram in liniste pe cel care, dincolo de cuvinte si lacrimi, pune mana si face ceva intr-o directie concreta. atata vreme cat noi inca suntem pe margine ma gandesc ca macar bunul simt sa-l avem sa nu transformam o fapta buna intr-o discutie sterila despre binele si raul universal.

dincolo de eseuri si dialoguri fascinante , avem de-a face cu viata asa cum e ea. iar unii dintre noi o infrunta, altii o comenteaza.