Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!

mie-mi place sa citesc, sa merg la teatru, sa scriu, sa ascult muzica si sa desenez.
lucrurile astea le-am aflat candva demult si intre timp am uitat de ce le mai spun despre mine. pentru ca nu mai citesc, nu mai merg la teatru, nu mai scriu, nu mai ascult muzica si in niciun caz nu mai desenez. am mii de motive pentru care nu mai fac lucrurile astea, dar poate cel mai important e ca nu mai cred ca imi dau bucurie. sau ..nu suficienta bucurie. am mai deschis carti felurite, am mai studiat oferta teatrelor, am mai pus mana pe pix sa scriu, am mai deschis pagini de blog si le-am inchis, am mai ascultat cate o melodie intamplata in calea mea, si chiar am schitat cateva chipuri cu creionul. nici cea mai mica tresarire.

si-n seara asta am fost la teatru. oamenii care ma stiu, stiu ca-mi 'place sa merg la teatru' asa ca am fost invitata. am acceptat tocmai pentru ca nu ma simt neaparat pregatita sa accept ca 'nu-mi mai place'.

mi-a placut tot. dela decor, la costume, la actori, la piesa, la frunze, lapersonaje, la autor, la ..
spuneam mai devreme ca nu stiu sa exprim 'revolutia sufleteasca'-pun ghilimele pentru ca asta e expresia care mi-a ramas din piesa. asa ca o sa incerc sa 'ma' rezum cand simt ca dau pe dinafara. in ultimele minute parca uitasem sa respir, atata tensiune acumulasem acolo in randul 2, chiar in fata lor, si totul a fost in crescendo pana la lacrimile de final. nimic teatral la teatru.

mie nu imi place sa citesc-imi plac niste carti si niste autori si niste idei.
mie nu imi place sa merg la teatru-imi plac nite piese cu niste povesti si niste actori si niste emotii.
mie nu imi place sa scriu-imi place sa am ce si de ce.
...


in rest, stiu altii (mult) mai bine.

Actorii- Marin Sorescu

Cei mai dezinvolti - actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cind incep sentimentele sa se clarifice

Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Morti tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!

Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.

the unspeakable tragedy

extraordinar de prost am scris ce tocmai am sters. ca de obicei, nu stiu sa-mi exprim 'revolutiile sufletesti' in cuvinte. ma duc cu capu-nainte, nu folosesc semne de punctuatie, scriu fraze infinite care devin treptat neinteligibile si, in final, par stupida. sau silly, daca e sa fiu ingaduitoare cu mine. eu chiar il iubesc pe john lennon, oricat de stupid/silly ar suna..si chiar n-am cum sa exprim asta in vreun fel anume. dar imi e rusine sa scriu urat despre ceva asa de infinit frumos si trist.