duminică, 14 mai 2017

salvador



mie nu-mi plac oamenii cinici. cei care se trezesc sa rada de sentimentele celorlalti pentru ca pur si simplu nu rezoneaza la/cu ele. nici nu stiam ca e finala eurovision aseara, n-am urmarit deloc , nici nu imi era clar cine va participa din partea romaniei. am renuntat la acest spectacol de cand am vazut ca in fiecare an castiga circul. femei cu barba, travestiti si melodii care mai de care mai zgomotoase si fara mesaj.

asa ca, aseara cand vorbeam cu mama si la tv rulau aceleasi piese neinteresante, m-am oprit brusc sa ...ascult. parca am intrat in alta lume dintr-odata,a unei povesti frumoase pe care nu am mai auzit-o niciodata dar pe care, parca, mi-o aminteam. a fost ca o oaza de simplitate, emotie si puritate. intr-o mare de nimicuri stralucitoare si zgomotoase.

arta, aia care conteaza, face ceva omului. il scoate din sine si il transporta in alta parte. revenind pe pamant dupa o astfel de calatorie, esti un pic altfel, mai bun, mai increzator, mai ..curajos.

numele imi pare predestinat. poate e venit sa salveze ceva. nu stiu ce anume exact, dar aseara a castigat si, poate, chiar a salvat o particica din sufletul celor care au ..ascultat.

luni, 1 mai 2017

not a review

sinking in...

zilele trecute aproape ca am citit pe nerasuflate acest final de carte. azi-noapte m-a obsedat, de dimineata m-am trezit numai sa o termin. am terminat-o acum 10 minute. inca sunt in starea respectiva, de emotie...de alta lume.
inca imi mai vine sa plang.
cartea a avut chiar un happy-end, in ciuda insuportabilei, pe alocuri, suferinte. nici macar nu ma pot aduna sa scriu despre ea. am citit-o pe parcursul unui an, cred, cu o pauza de multe luni intre. a fost surprinzator cum, atunci cand am reluat-o(fusese abandonata la casa), tineam minte toate detaliile. iar cartea e plina de detalii, de personaje, de transformari. nici nu mai stiu de ce am renuntat la ea atata timp, probabil din cauza durerii, nici nu mai stiu.
modul in care ma raportez la citit s-a tot schimbat in timp. nu prea mai am cand sa mai stau locului ore in sir...si, chiar daca se mai gasesc astfel de momente, parca nu mai am rabdare. toate povestile, desi diferite, imi suna la fel. nu reusesc sa-mi adun gandurile cat sa urmaresc pana la capat ceva ce-mi pare scris prost sau inutil de alambicat. ma simt, poate, prea .."tangled up" in propriile stari confuze.

dar cat iubesc sa citesc!

an urequited love. that's what reading is to me. and it pains me to inflict it upon me 'just for fun'.

so, maybe that's why i do not read as much nowadays...too old for this.

https://www.goodreads.com/book/show/386330.A_Widow_for_One_Year