un teatru, o carte, o atentie

am fost la teatru in sfarsit! 'trei femei inalte' se numeste piesa si a fost jucata intr-un decor studentesc. atmosfera boema compusa din cat mai multe vechituri adunate si expuse cat sa inacarce locul mic intr-un mod artistic. mie-mi plac lucrurile astea si acum.
. si piesa jucata intr-un spatiu stramt de trei femei deloc inalte. mesajul? cred ca am incetat sa-l caut..din moment ce e mereu acelasi, viata care se duce dracului in timpul ei in timpul nostru. foarte pe scurt, n-am neaparat chef de poetizari. ideea asta e oricum. dar a fost jucata frumos si amuzant pe alocuri..personal, mi-a placut interactiunea cu floarea ..si vocea ca de anda calugareanu si ochii rotunzi a mirare prosteasca la fiecare cuvant. normalitatea grava de final m-a intristat, ma prinsesem ca s-a dus dracului tot si in timp ce radeam deci nu stiu de ce au insistat sa 'explice'.
 ma rog.. pozele le-am furat de la cealalta femeie inalta intrucat eu nu aveam aparatul foto cu mine..intr-una din ele sunt unghiile mele rosii prezente, dovada ca am fost acolo, putin ma intereseaza alte celebritati prezente.
 si nu, inca n-am renuntat la citit, port dupa mine o carte care m-a mai trezit din amortire, nu-mi spune nimic nou nici ea dar macar nu-mi spune nimic nou frumos. cam despre asta e vorba.

:)

si nu stiu cum de n-am vazut pana azi legatura cu holmes:) funny twist to something as depressive as it might sound "everybody dies" . so carpe diem or smth

here comes the night

when all the ghosts come out...

despre boli

nu am citit cioran si nu stiu daca o sa citesc vreodata-temele lui ma obosesc din start- dar ce spune aici e cam tot ce cred despre scriitori si 'operele' lor. si cum tot ce este formulat devine tolerabil, formulez si eu asta.