cercul inchis

Feb 5 2010

Nici nu mai stiu de ce insist sa citesc carti cand realitatea este ca memoria mea nu retine nimic. Abia anul trecut am citit o alta carte de Coe si abia daca imi mai aduceam aminte ceva legat de cronologia stranie a evenimentelor relatate, ca era implicate o clinica a somnambulilor, visele fiind subiect destul de dezvoltat, si ca, amintirea cea mai pregnanta, cum un barbat isi facuse schimbare de sex indragostit fiind de o tipa care avea tendinte lesbiene si care, intre timp, redevenise straight.

Asadar doar franturi… la fel ca ce o sa-mi ramana si dupa aceasta noua carte de Jonathan Coe abia lecturata. O intreaga pleiada de personaje ale caror destine se tot intrepatrund de-a lungul celor aproape 600 de pagini, suficient de verosimile pe parcurs,pentru ca pe final, autorul sa fabrice o alta lovitura de scena pentru a se asigura, parca, de intiparire in constiinta cititorilor. As fi vrut sa nu recurga la ea, daca as fi avut un cuvant de spus as fi rescris intregul final, mult prea telenovelistic pentru gusturile mele acum elevate:D

Personajul cel mai banal, rezonabil, echilibrat si uman, mi s-a parut a fi Claire. Probabil ar mai fi fost si Lois daca as fi apucat sa o cunosc mai bine in cartea adolescentei lor. Benjamin mi s-a parut patetic all the way through, Paul un imbecil feroce, iar Malvina.. some twisted girl. Ar mai fi si personajele partenere, Phillip in rol de fost sot al lui Claire, Susan in rol de fosta sotie a lui Paul si Emily, fosta si ea dar al lui Benjamin. Apoi actualii etc… nici macar nu e relevant.

Pe scurt:

“Sophie ii povesti lui Patrick despre Harding si despre Harding si farsele lui anarhice din perioada scolii, despre rivakitatea dintre Richards si Culpepper si despre povestea de dragoste adolescentina dintre Benjamin si Cicely. Patrick ii povesti lui Sophie despre felul cum Malvina, fiica lui Benjamin si al lui Cicely, conceputa in dimineata zilei de 2 mai 1979-singura data cand cei doi facusera dragoste-isi cautase tatal timp de douazeci de ani, fara sa stie nimic, pentru ca la un moment dat sa ajunga sa se indragosteasca de Paul, fratele lui mai tanar. Ii povestise de asemenea despre mama lui, Claire, si despre felul cum descoperise in cele din urma adevarul despre disparitia surorii ei in iarna lui 1974.”

Pentru ca da, este vorba chiar si despre o disparitie la mijloc si ulterior, despre o crima. Nu voi mai da citate pentru ca e obositor (sa tin o carte de dimensiunea asta in asa fel incat sa stea deschisa si eu sa pot copia din ea) dar … rezumand intreaga poveste la cele de mai sus, fireste, nu ofer intregului context/continut/cauzalitate meritata relevanta. Toate par sa se lege, povestea pare spusa bine, personajele par sa-si urmeze cursul firesc si totusi, in final, nimic nu se mai leaga. Cel putin asta e impresia creata la cea de-a doua carte citita de acest autor la care nu mai am de gand sa revin prea curand. De ce, pe final, sa aflu ca Malvina se culca si nu se simte vinovata cu unchiul ei si de ce nu mi se spune clar ca ea stia despre tot si de fapt nu ii pasa? Pentru astfel de povesti cu intriga tesuta special sa revolte si sa tina atentia treaza, e suficient sa dau pe acasa tv.

Intentia pare sa fi fost alta, totusi, aceea de destin neprevazut si de cum toate par sa se amestece in asa fel incat sa dea la iveala cele mai neobisnuite situatii. ..care, as putea adauga, desi exista si in realitate, sunt atat de rare incat nici cand ni se confirma existenta lor, mintea refuza sa le accepte.

Asadar, daca ar fi renuntat la aceasta ultima atentionare asupra absurdului vietii, aproape ca l-as fi crezut… intrucat daca absurdul se manifesta ‘pe viu’, rareori o face cu surle si trambite ci, fara accente ingrosate, ajunge sa ne defineasca intreaga viata.

Si felul in care, tot la final, mi se ofera acelasi binecunoscut … sfarsit deschis in care ‘toate lucrurile merg mai departe’.

“ Si se uitara in tacere la Patrick si Sophie, care trecura pe sub maretul arc al Portii Brandenburg, tinandu-se de mana; in clipa aceea, cei doi nu doreau de la viata decat sansa de-a repeta greselile comise de parintii lor, intr-o lume care inca se caznea sa decida daca putea sa le ingaduie macar luxul asta.”

cu asta sunt complet de acord:)