spot light

am ramas doar noi...desi in jur e-atata lume care..de-un milion de ori...

habar n-am de la ce e acest inceput..ah, da, o melodie holograf :))ca de obicei, inmagazinand atatea cuvinte si atatea ritmuri, mi se tot intampla sa pornesc o idee care-mi suna a ceva cunoscut. ca intr-un vers, ca intr-un citat, ca intr-un cantec. nici eu nu pot fi originala cu mine.

cine e?

voiam sa spun altceva... am ramas impartita doar in doua. cred ca mai putin de doua nu se poate, totusi. ce pot arata si ce mai maschez. am, totusi, vreo 3-4 bloguri, fiecare cu tematica sa, 2 adrese de fb, 3 de e-mail, 2 telefoane..si multe-multe jurnale scrise de mana. sunt, asadar, raspandita, prin mai multe locuri..dar, desi nu sufar de personalitate multipla, chiar nu cred ca se poate mai putin de doua. i know, i make a lot of sense.
uneori, ma mai strang in mine si aproape ca se vede. aproape ca ma vad. e ..terifiant.

astazi pica lumina pe mine..si chiar nu stiam ce sa spun..iar.

trecut-au anii

intr-un timp scriam. despre orice scriam. in toate felurile, scriam. era mai mult timp de stat cu mine, poate. sau poate mi-am epuizat cuvintele in timpul de dupa. nici nu mai stiu.

si timpul creste-n urma mea
ma-ntunec