luni, 29 noiembrie 2010
duminică, 7 noiembrie 2010
Adrian Paunescu
ce poezii sa mai scriu, sunt multe, multe scrise, multe care mi-au placut, multe pe care mi le-am scris mie incercand sa ma pacalesc ca de fapt sunt ale mele, multe care se potrivesc momentului si chiar mai multe care nu se potrivesc deloc.
imi pare infinit de rau, nu pot sa pun cuvinte tristetii ce a pus stapanire pe mine la aflarea vestii.
si doar acum cateva saptamani l-am auzit spunand din toata inima celor ce-l ascultau grabit intr-o emisiune trecatoare : sunt inca viu!
mie mi s-a zbatut inima atunci ca o premonitie sumbra.
dada, stiu, raman poeziile, poetul traieste mai departe etc. dar eu as fi vrut ca el sa nu moara.
si traiesc in continuare toti prostii.
imi pare infinit de rau, nu pot sa pun cuvinte tristetii ce a pus stapanire pe mine la aflarea vestii.
si doar acum cateva saptamani l-am auzit spunand din toata inima celor ce-l ascultau grabit intr-o emisiune trecatoare : sunt inca viu!
mie mi s-a zbatut inima atunci ca o premonitie sumbra.
dada, stiu, raman poeziile, poetul traieste mai departe etc. dar eu as fi vrut ca el sa nu moara.
si traiesc in continuare toti prostii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)