mr. nobody

conform altor pareri filmul e extrem de superficial si imprastiat
conform altor pareri este tratat simplist si hollyoodian
parerile mi s-au dat pentru ca am fost intr-atat de entziasmata incat am recomandat. ca de fiecare data cand mi se aduc argumente contra la ceva ce eu vad imbaiat in pro, simt nevoia sa-mi justific viziunea. ma rog, e cam complicat in cazul asta anume intrucat dupa cum am si mentionat, senzatia e de indragostire. iar sa explici de ce te indragostesti e imposibil. bine, eu o sa incerc pentru ca totusi asta e un film si sunt capabila sa fac diferenta:)
filmul foarte probabil sufera de niste carente cu care sunt de acord si pe care le-am si sesizat pe parcursul lui. trateaza o tema complicata intr-un mod simplist, incercand in felul asta sa o faca accesibila. facand-o accesibila isi pierde greutatea. ideile sunt usor de accesat de mai orice minte de adolescent care se crede destept si deci si de orice adult ce stie ca e destept. pare mind-blowing pentru cei care n-au gandit niciodata mai departe de ce e in fata lor, dar ei nu au prea multe sanse sa aiba o parere despre filmul asta. partea cu dragostea pe care au mizat cam prea mult si prea siropos si deci au ramas foarte la inceput. we fell in love we fell in love..etc foarte adevarat, se indragostea pe capete si nu stiu in ce fel se casatorea cu toate iubirile astea de cartier..si definitiv si si si asa mai departe, bineinteles.

dap, am vazut destul de clar toate aceste lacune si sigur ca or mai fi si altele, dar nu pot sa explic exact cum, mi-a placut ideea de baza a multiplelor posibilitati pe care ti le ofera o decizie pe care o faci in functie de alte contexte si alte contexte in care se intampla sa te gasesti intr-un anumit moment al vietii. e adevarat ca se putea face mai multe cu asta, chiar si cu ideea de el in viitor povestindu-si vietile, dar atat cat s-a facut mergand fie si pe alegerea unei sotii sau a alteia pornind de la alegera primara de a ramane cu tata sau cu mama, a fost ok. ca au ales ei sa fie desueti si sa-si traiasca sentimentele in felul ala emo, deja nu ma mai intereseaza, pentru mine a fost suficient ca a avut de ales si alegand a oferit o ocazie.
as long as you don't choose, everything remains possible.
si cu toate astea, ei ne-au aratat posibilitatile alegerilor. filmul ar fi trebuit-in spiritul ideii de care este ghidat- sa ramana la inceput, sa nu existe o derulare a evenimentelor pentru ca ele in sine n-ar fi trebuit sa existe. e posibil insa, rememorand finalul, ca exact asta sa se fi transmis. tot rewind-ul exprima imposibilitatea a ceea ce abia am vazut. si in felul asta filmul este salvat si castigat.
imaginile sunt frumoase, muzica la fel, raman la parerea mea de inceput: filmul a fost foarte frumos.

si cand spun frumos exact la asta ma refer.

what brings you to mars?

cat a putut fi de frumos filmul asta!!!!!!!!!!
senzatia asta am mai intalnit-o doar la 'zenobia' cand mi-era mai mare dragul sa dau pagina dupa pagina si eram tot mai trista ca ma apropiam de final.
eu nu pot sa-l comentez, sa-l explic, sa-l analizez, e genul de film (cum zenobia era genul de carte) care nu iti da nicio idee incotro pentru ca e peste tot, oferindu-ti totul si pastrand in acelasi timp totul pentru el. iar pe mine infinitatea asta de posibilitati, de alegeri, capacitatea nesfarsita de a imagina si de a reincepe ma fascineaza.
as face screenshoturi la tot filmul, imaginile sunt superbe, muzica la fel. film complet cap coada.


i'm head over heels in love with mr nobody

as long as you don't choose, everything remains possible

despre filme -cu mine

mai citesc uneori insemnari legate de filme pe la niste unii de prin bloguri intru formare de opinii legate de ce mai e nou aparut..si mai mereu gasesc recenzii. ai zice ca toti sunt cel putin absolventi de atf, ca au vazut mai toate filmele de valoare din lume de au pareri atat de documentate despre cum s-a filmat, cat de bine au jucat actorii si cum anumite cadre erau previzibile, sa nu mai vorbim de scenariu pe care oricine pare mai pregatit nu numai sa-l scrie dar si sa-l puna pe film.

am vazut rabbit hole cu nicole kidman-care pare sa fie apreciata unanim , de acord si eu-; urmarind filmul in fata caruia ma decisesem sa nu plang- e suficient sa te uiti la trailer sa ti se taie rasuflarea- am avut un singur cuvant in minte pe tot parcursul lui-coping.
in filmul asta si implicit in fragmentul asta anume de viata relatat, nu prea iti poti permite sa te exprimi...vis-a-vis de o asemenea durere.
as putea sa zic si eu ca filmul e facut bine, ca actorii au jucat bine, ca nicole kidman e remarcabila...dar eu nu am vazut filmul in afara lui, eu nu prea vad filme in sine, eu vad povesti bine sau prost spuse, emotionante sau banale, vad bucati din viata surprinse pe un ecran, vad idei care-mi par noi fiind vechi, vad oameni si nu vad actori, ...i go through that rabbit hole and see all those different versions of me...and live all those different versions of life.

book

'the english museum is falling down' prima carte de david lodge citita. terminata acum doua zile, amuzanta pe tot parcursul ei, tot stream of conciousness-ul de final apartinand sotiei, mi-a amintit-fara sa-mi aminteasca precis- de finalul lui ulysses(joyce).*

perhaps we will be happy i said of course we will he said we'll have a nanny to look after the children perhaps we will i said by the way how many children are we going to have as many as you like he said it'll be wonderful you'll see perhaps it will be wonderful perhaps even though it won't be like you think perhaps that won't matter perhaps.

*later edit: de altfel mai multe lucruri semanau, intr-atat incat mi-am zis ca au mai vazut si altii asemanarile..la un search rapid intru confirmare, raspunsul a venit prompt:

This use of different styles mirrors James Joyce's Ulysses, a work also about a single day. When Lodge's novel first came out, quite a number of reviewers and critics, not appreciating the literary allusions, found fault with Lodge for his inhomogeneous writing.

+black swan

nu l-as privi neaparat ca pe un caz de boala psihica, obsesia perfectiunii samd. sigur ca se poate analiza asa si de fapt ti se si ofera ocazia sa o faci, daca tii neaparat sa intelegi, exista documentatie in aces sens, exista oameni care sunt asa, care fac asa.

dar filmul se numeste black swan, intreaga poveste graviteaza in jurul ideii centrale din swan lake, totul se vrea a fi o metafora intunecata care uimeste mai mult prin jocul asta de-a binele si raul intrupat de o singura -atat de fragila- persoana. filmul e facut frumos si transmite ideea luptei dintre bine si rau din fiecare, si de fapt simplitatea acestor doua non culori care acopera innegrind sau albind toate celelalte nuante colorate este cea adusa in prim plan. e atat de simplu fiind atat de complicat.(the only person staying in your way is you)
.. e o poveste demna doar de un astfel de context-baletul si demna doar de o astfel de alegere facuta de balerina-sublimul.

baletul e cea mai sensibila forma de arta prin miscare..

it's torture embodied in beauty.

!

-black swan

asa ca o prima impresie, notez doar atat: un fel de fight club dar (mult) mai soft.

desigur, ar mai fi si alte impresii, mai mult fortat artistice(se poate 'comenta'/analiza etc) dar cu o alta ocazie. momentan notez ca am bifat un film 'de vazut'.