miercuri, 16 iulie 2014

despre moartea noastra cea de toate zilele

trebuia sa stiu de la inceput.
de cand am plans o noapte intreaga ca un personaj din desene animate a murit. tin minte si acum durerea si desenul animat. era candy si el murise-anthony- intr-un accident de calarie. a fost primul soc. in desene animate nu se moare.
trebuia sa stiu de la inceput ca orice moarte care va veni mai tarziu, ma va omori cate un pic si pe mine.
pe de alta parte....si daca stiam, ce puteam face?
nu am inteles prea bine basmul acela tinerete fara batranete si viata fara de moarte. poate ca si acela imi parea nefiresc, cumva. nici nu stiu ce as vrea, dar pe masura ce tineretea trece si sunt tot mai inconjurata de moarte, nici nu mai conteaza...

ce e cel mai rau, constat cu amaraciune, e ca pana si mortile sunt trecatoare.

Un comentariu:

  1. In basmul acela eroul tanar si naiv a plecat in lume ca sa gaseasca lucrurile dupa care tanjea, a ajuns sa traiasca sub acelasi acoperis cu 3 femei, si dupa ce le-a aflat in cel mai mic detaliu frumusetile si mai ales ...uraciunile, a fugit sa deschida cufarul ca sa scape de chin.

    Pare greu de inteles, dar cateodata devine insuportabil ;))

    RăspundețiȘtergere