Viitorul Trecut

Dec 22 2007

probabil s-au ratacit trotuarele

si ca o ceata alburie seara

s-a ridicat de pe obiectul trist al noptii…

probabil chiar in aceasta secunda

femeia de care ma voi indragosti peste un an,-

fericita acum

se strange in brate, acum,

se strange in brate cu iubitul ei,

cu barbatul de care e indragostita

acum, chiar acum,

acum, chiar acum, cand lenes

ies pe usa de sticla

a restaurantului afumat, acum,

acum; si nimic nu-mi pare mai important

si nici nimic nu-mi pare mai important

iar a trai o luna mai mult

nu vad de ce.

acum, in aceasta secunda cand fluier a paguba

si nici un taxiu nu vine sa ma ridice

si sa ma duca, unde?…

despre acum, despre aceasta secunda

ea imi va marturisi totul

peste un an cand voi intalni-o

pentru prima oara;

despre aceasta secunda ea imi va marturisi

totul,

imi va spune ca a fost o simpla aventura

ce s-a intamplat cu ea acum,

chiar acum in aceasta secunda,

iar mie mi se va pare

atunci

imposibil de a trai o ora mai mult

atunci, chiar atunci;-

si nu va cadea pe mine nici o ghiara

ca sa ma ridice, -unde?

si va mai trece inca o ora peste acea ora

si voi vedea ca exist in continuare

putin mai albit,

putin mai greoi in exprimare,-

in exprimarea cetii care se va ridica

lasand negru si sticlos obiectul noptii;

si foarte indragostit de acea femeie

cu care ma voi logodi in viitorul trecut

si careia am sa-i strig

cu vorbe mai vechi de un an:

-ia-ma cu tine si nu ma lasa!…

iar ea ma va intreba: unde?

iar eu ma voi gandi, doamne, intr-adevar,

unde?