valul pictat- cartea

Mar 28 2009

iata ca nu m-am putut abtine si am terminat-o mai repede decat am preconizat. mai erau doar vreo 80 de pagini si cum odata luata cartea in mana, paginile se dadeau parca singure, era firesc sa ii si ajung la finalul promis.

acum 2 ani si acum un an vazusem filmul care mi-a si placut la vremea respectiva. o poveste de dragoste neobisnuita care ma emotionase puternic. intotdeauna emotioneaza o poveste de dragoste situata intr-un context tragic. ca sa nu mai pomenesc de situatia speciala in care se aflau cei doi amorezati subit. walter fane interpretat de edward norton isi juca rolul de dr glacial convingator. ea, kitty ,interpretata de naomi watts, juca rolul de sotie infidela a drlui susnumit. frumusica si zglobie, chiar se incadra perfect in aceasta poveste adulterina.

in film, insa, accentul cade prea putin pe infidelitate. desi este mentionata si chiar ilustrata, desi se ia in consideratie ca si intriga a intregului scenariu, pe parcurs relatiile intre cei doi soti uniti atat de un mariaj de convenienta cat si de o fapta reprobabila, se schimba. kitty se schimba si walter la fel. regizorul sau cine a intervenit in relatarea povestii, schimba complet personajele. pornind de la niste ganduri vagi ale lor care s-ar traduce doar printr-un ‘ce-ar fi fost daca’ din carte, in film aceatsa posibilitate ca cei doi sa se indragosteasca unul de altul devine realitate. si astfel, desi se pastreaza traseul personajelor..walter murind intr-un final de holera si kitty care incearca sa devina o persoana mai buna, esenta este complet schimbata.

filmul mi-a placut si, pana la un punct, l-am regasit in carte. actorii isi joaca perfect rolurile, sunt alesi sa semene f bine din punct de vedere fizic cu descrierea pe care autorul cartii le-a facut-o. in afara de culoarea ochilor, toti par sa fie direct proiectati de maugham. si doar aici regizorul pastreaza personajele. (intr-o paranteza admir decorurile/peisajele absolut fantastice din film)

filmul este o versiune siropoasa a cartii. e ceea ce ne-am fi dorit, poate, ca , pe masura ce actiunea inainta, sa se intample intre cei doi soti. ca ea, trecuta prin schimbari majore nu numai sa ii aprecieze just calitatile lui, cat si sa ajunga sa il iubeasca pt simplul fapt ca ii apartin. ca ea sa devina intr-adevar acea persoana pe care el o iubea.

dar n-a fost, n-a fost asa..

cartea pastreaza distanta dintre ei pana la sfarsit. desi ea trece prin schimbari majore si ii apreciaza lui calitatile, nu ajunge sa il iubeasca. desi ea considera ca poate fi mai buna, nu este in plan real. este mai departe supusa slabiciunilor, ii plac in continuare aceleasi lucruri, si , desi incearca sa se ridice deasupra firii ei, admite ca are un drum lung de parcurs ca sa si aiba sansa sa reuseasca.

despre walter nu pot sa ma pronunt intrucat prea putin i-au fost infatisate trairile. prea putin le-a lasat sa le vada, nu cred ca cel care l-a creat ca si personaj a fost nedrept cu el. walter fane ramane un om care si-a investit sentimentele intr-o imagine. dezamagirea resimtita de el la recunoasterea greselii facute, nu are de-a face cu vreun sentiment de dragoste ranita. el nu este capabil de o iubire indreptata spre o kitty in viata. de altfel, probabil intreaga carte vorbeste despre strania si izbitoarea diferenta dintre ceea ce credem ca este si ce este in plan concret. atata cat sa ne amuze prin perfidia prapastiei dintre cele doua. cum oamenii vor sa vada neaparat ceva pt a se simti bine cu ei insisi..pt a nu insista in cunoastere. dar nu insist pe subiectul asta acum.

revenind la walter si la moartea lui sinucigasa, pare sa se dovedeasca pana la sfarsit un om pedepsit de propriile iluzii. faptul ca o acuza pe ea drept ‘om fara caracter’ nu il face insa pe el dulaul curajos. dar e linistitor probabil ca moare cu gandul asta.

doamna fane, ramasa vaduva, reuseste sa fie sincera fata de ea. iar lucrul asta in sine, oglinda in care in sfarsit se vede- si in care prea putini se vad de-a lungul existentei- nu o scuza in mod neaparat, cat ii ofera acea libertate dupa care tanjeste. traiesti cu siguranta un sentiment racoros cand ai capacitatea de a te accepta, avand astfel si sansa de a te transforma in cine iti doresti de fapt sa fii.