romanul cocainei

Iul 18 2007

terminat cartea de mai jos. trendy, cica. dar ma abtin de la comentarii.

daca am citit-o in 2-3 zile..se presupune ca mi-a placut. romanul cocainei..nu este genul de carte spre care m-as duce direct la raft. in genere nu ma intereseaza de fel experientele extrasenzoriale prin care trec cei atinsi de drog. dar mi-a fost recomandata..la modul ca s-a luat diret din raft si dat inspre lecturare mie. si am avut incredere. este, intr-adevar, o carte de recomandat.

inca nu m-am interesat cand anume a aparut cocaina. avand in vedere ca povestea avea loc undeva pe la inceputul sec trecut, presupuneam ca nu e cazul de astfel de imixtuini albe in peisajul rusesc. presupuneam prost. ar trebui sa ma interesez.

roman rusesc. capodopera, chiar. asa e considerata de "critici". n-am citit nici prefata inca. autor necunoscut, dupa cum spuneam. i se atribuie oarecum lui nabokov. eu nu tin neaparat sa ma hazardez din moment ce nu stiu. am citit doar lolita. si nu mi-a placut. sau eram prea mica la vremea aia si era de inteles..

roman rusesc. imi sunt foarte dragi romanele rusesti..au o anume sensibilitate pe care imi vine greu, daca nu chiar imposibil, sa o redau. pot cel mult..sa ma emotionez.

si m-au emotionat relatiile intreprinse de vadim cu mama lui, cu fetele/femeile din viata lui, cu colegii, cu cocaina, si in primul rand sau inainte de toate si in toate, cu el insusi.

iar scrierea in sine..

dap, o carte de dat mai departe cu siguranta.