citesc o carte care imi place. am scris
initial "incepe sa-mi placa" si am sters. de fapt am inceput o carte
care imi place. am strania convingere ca n-o sa ma dezamageasca.
probabil pentru ca este scrisa de un rus.
imi aduc aminte cu precadere o dupa amiaza de vara rasturnata intr-un
fotoliu citind. ore in sir, din zori pana seara..plimbandu-ma
doar pana-n bucatarie si inapoi preparandu-mi liomonade reci. un fel de
vraja ce nu ma lasa sa ma desprind deloc de lumea dinlauntrul
paginilor. de obicei renunt la descrieri..sau de obicei renuntam la
descrieri. pe parcurs am realizat ca pierd prea mult din intreg pentru
a taia voit ceea ce inconjoara trairile. povestea in sine..de dragoste,
aproape bineinteles, mai altfel decat restul povestilor de dragoste
bineinteles, ma atragea prin invaluirea miresmelor dimprejurul ei.
zilele de vara, culorile si papagalii dintr-o cusca mare imi raman ca
amintiri in viata a ceva ce.. in fapt, nu exista. nu retin nimic mai
mult, doar ziua aia rasturnata trupeste in fotoliu si sufleteste in
peisajul unei carti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu