Feb 18 2008
eram convinsa ca am scris despre el atunci cand l-am vazut prima oara. cand l-am vazut prima oara?
nu retin data desi am tot dat inapoi filele calendarului de blog sa aflu. parca era primavara. cand am coborat sa-mi iau chipsuri imbracata in trening si m-am intalnit intamplator cu alina. care mi-a dat un sirag de margele. cadou intarziat de ziua mea. margelele erau de lemn si ea era zambitoare. ii retin dintii albi si rosul cordelutei. stralucitoare. reclama la fericire, nu alta.
eu eram intr-o duminica parca si urma sa vad filmul asta scos de mine pentru mine. deprimant, ai spune. deprimant, mi s-a si spus cand am povestit cuiva scenele.
desigur, povestea nu e deloc vesela avand in vedere ca acolo se si moare, se si sufera, se si iubeste. toate amestecat, asa, ca-n viata. cu greseli alaturate.
si tin minte ca si atunci am plans si atunci am zambit la final cand ea, luandu-l de mana pe copil, ii raspunde la intrebare. in plina strada, in plina zi, in plina viata care merge mai departe, ii spune copilului nascut si el din greseli adunate, ca ala care a fost mai inainte de el(ala-amantul intamplat pe drum, el-trandafirul mort dupa o saptamana), era "noone important".
important e acum prezentul strans in brate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu