In acea dimineata, am aflat de moartea batranilor. Dintr-odata, fara sa fi avut o clipa ragazul sa mi-o inchipui macar, fara sa fi apucat sa ma gandesc daca urmeaza sa se-apropie sau doar se anunta, daca se joaca sau se-ncapataneaza sa-si faca mendrele pana la capat. Moartea a avut intotdeauna darul de-a ma lua pe nepregatite, cu bagajele nefacute, lasandu-ma intr-un soi de letargie care semana cu trezirea dintr-un vis atat de cumplit, incat odata ce pleoapele s-au desprins unele de altele eziti sa privesti in jur, temandu-te sa nu te regasesti in aceeasi noapte din care credeai ca ai scapat. Moartea imi deschidea ochii mereu in acelasi cosmar. Nu o intelegeam atunci, pe moment, ci mult dupa ce-si incheia procesiunea detaliilor, cand revenea asupra mea cu sunetele-i infundate de cuie lovite-n lemn.
(ce carte am putut sa aleg azi, tocmai azi- in aceasta dimineata-, sa citesc…)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu