asta imi aduce aminte de un eseu pe care l-am scris prin facultate despre zambetul giocondei. facusem un fel de inversiune care-mi parea mie plina de subinteles. surasul unei priviri. acum nu mi se pare ceva nemaipomenit. probabil si pentru ca nu imi amintesc exact. era studiul acela facut de freud. cred. memoria ma paraseste…
am vazut iar portretul unei doamne. filmul. nici pana acum nu am apucat sa citesc cartea. someday…
pntru citate o sa citesc cartea…toata…interesant e ca inceputul l-am citit si finalul l-am vazut. i should put this and that together…
si atunci , acum un an si-o vara..am vazut si am scris despre, si atat de puternica a fost impresia lasata, incat, dupa un an, la examen, am stiut ce sa scriu. portrait of a lady.
nicole kidman a avut intotdeauna o infatisare de bibelou. in acest film cu atat mai mult. iar in interior sufletu-i statea sa se sparga. aproape ca puteai vedea fisuri in semetia ei daca priveai mai indeaproape. fireste, cel mai de aproape, stiai: respira.
malkovich…devilish. cum altfel.(.i hate to say it, but he always reminds me of a certain person i used to know. )
why can’t we be happy when it’s here, right here..?
Pain’s deep… but it passes, after all. It’s passing now but love remains.
nu stiu de ce mi se par revelatii..pana mai ieri credeam ca iubirea trece. acum cred ca nu.
I’m rather ashamed of my plans. I make a new one every day.
daca nu era in engleza , era foarte posibil sa ma cofund cu doamna din portret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu