-adica despre nevoia noastra de Traducatori
V-ati exprimat simplu si limpede ideile in ultima vreme? Ati crezut ca veti fi intelesi rapid si eficient? Ati asteptat ca cei carora va adresati sa aiba reactii naturale, spontane, sa raspunda ca si cum ar fi de fata si cu mintea nu numai cu trupul? Si? Cum a fost? V-ati gandit eventual sa incercati o limba straina, sa trimiteti baiatul dupa un traducator, sa va ajutati cu mainile, cu desene, cu interjectii, dansuri barbare, filme porno cu melci pentru captarea atentiei? V-a parut rau ca aveti mai mult de 100 de cuvinte in vocabular, ca vorbind cu un om poti sa te simti ca si cum ai juca tenis la perete? V-ati revoltat ca niste propozitii simple, niste evidente care nu au nevoie de vreo demonstratie, pot deveni in mintea celorlalti niste fluvii maloase de cuvinte incalcite, care poarta cu viteza amenintatoare rastalmaciri si distorsionari ale adevarurilor voastre? Chiar
nu simtiti ca uneori e nevoie de traducatori romano-romani, de niste unii care sa faca gimnastica pentru surdo-muti alaturi, in speranta ca, desi nu se intelege bine, macar se vede cat de cat putina miscare in cadru, asa, sa-i tina ocupati? Eu nu am raspunsurile, ci nedumeririle. Poate ca am intalnit prea multi, din ce in ce mai multi oameni incapabili sa asculte, unii care din constructie nu pot intelege, transmite sau simti nimic din ceea ce li se adreseaza. Si tocmai de aceea, inteleg mult mai bine de ce se inlocuieste comunicarea cu vorbirea despre comunicare. Din fericire, finalul e deja rezolvat de Gellu Naum: ” noi spunem ce spunem dar asta inseamna intotdeauna altceva“.
nu simtiti ca uneori e nevoie de traducatori romano-romani, de niste unii care sa faca gimnastica pentru surdo-muti alaturi, in speranta ca, desi nu se intelege bine, macar se vede cat de cat putina miscare in cadru, asa, sa-i tina ocupati? Eu nu am raspunsurile, ci nedumeririle. Poate ca am intalnit prea multi, din ce in ce mai multi oameni incapabili sa asculte, unii care din constructie nu pot intelege, transmite sau simti nimic din ceea ce li se adreseaza. Si tocmai de aceea, inteleg mult mai bine de ce se inlocuieste comunicarea cu vorbirea despre comunicare. Din fericire, finalul e deja rezolvat de Gellu Naum: ” noi spunem ce spunem dar asta inseamna intotdeauna altceva“.
over and over again revin la vorbele acestea ale ilustrului ganditor Razvan Exarhu. iar el in combinatie cu genialul Gellu Naum, nu poate iesi decat asa ceva.. ingrozitor de adevarat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu