luni, 26 iulie 2010

cap ou pas cap?

Mar 2 2008

Jeux d’enfants sau Love me if you dare
nu mai retin de cand n-am mai vazut un film de dragoste
care sa ma emotioneze. vorbeam adineauri despre film cu altcineva care
l-a vazut..si inainte de discutat despre el, chiar nu aveam nicio idee
despre ce anume sa scriu. prea implicata si prea -probabil- pe aceesi
lungime de unda cu filmul ca sa mai pot adauga ceva in afara de un link
(melodiile gasite nu-mi par deloc potrivite) si o recomandare de a-l
viziona. bonus o concluzie in ton cu titlul:P
spuneam asadar ca e un film de dragoste care pe mine m-a
emotionat. inevitabil, am ajuns sa asociez filmele de dragoste cu tot
ce tine de sirop, dulcegarii samd. lipsite mai toate de starea de
gratie pe care vor sa o ilustreze. doar pentru ca doi se intalnesc,
sunt amandoi frumosi si se mai si tachineaza din cand in cand cat sa ne
prindem noi spectatorii ca avem de-a face si cu ceva spirit, nu
inseamna ca o sa si simt macar un fior din al lor amor.
dar iar ma indepartez de subiectul care m-a impulsionat sa scriu ceva mai mult decat aveam de gand. subiectul era “dragostea normala
ca argument dat ( de altcineva-ul cu care discutam despre) in
defavoarea relatiei dintre cei doi, un baiat si o fata si mai tarziu un
barbat si o femeie care se tot provoaca pe tot parcursul povestii
intalnirii lor cu jocuri amuzante sau, la alegere, in functie de
viziune, bolnave.
cap ou pas cap? poti sau nu poti, presupun ca inseamna..te bagi sau nu? esti sau nu in stare? faci sau nu faci asta pentru mine? posibile traduceri doar.
intrebari pe care ni le punem zilnic unii altora, sub alte
formulari mai subtile sau mai rastite, si, in functie de raspunsul la
ele, alegem si ne trasam raporturile, ne simtim sau nu importanti.
fireste, filmul urmeaza ideea din titlu, a jocului de copii .
regulile care se inventeaza pe parcurs, de la o varsta la alta,
nedepasind insa niciodata in mod real copilaria, sunt in cazul asta delicioase .
fireste, legandu-te de detalii/reguli, cum ei se provoaca unul pe
altul pierzand ani de zile de “dragoste normala”, ai putea sa si decizi
ca prea sanatosi nu-s niciunul. si, mai ales, sa-i mai si etichetezi ca
atare iar in comparatie cu dragostea ta reala, sa ti se para ca e “mai
bine ca tine”.
pe mine ma amuza si enerveaza in egala masura aceste comparatii .
ideea urmata (si) in film este clara inca din titlu: iubirea ca
provocare ultima, ca cea mai mare provocare dintre toate , the greatest
dare of all.
auzisem intr-o zi undeva cum ca cineva ar fi spus ca “iubim asa
cum suntem”. normali, anormali, frumosi, urati, sensibili,
pragmatici…si alte impartiri care nu-si au sensul atata vreme cat
suntem altii si deci diferiti. chiar si in ciuda iubirii sau a oricarui
alt sentiment pe care-l traim-poate- cu totii.
cei doi se zidesc impreuna, ai spune. la fel cum ai spune ca si mama copilului poate sa zboare. ai spune ca se poate .
the dare of dares.
hai sa lasam impartirile astea cu dragostea normala versus
dragostea anormala, hai sa nu mai impartim oamenii sau personajele atat
de nedrept, hai mai bine sa iubim pana la capat. daca suntem in stare :) sau ..ca in versurile astea tot cantate..asa ceva:
C’est Lui Pour

Moi, Moi Pour Lui Dans La Vie

Il Me L’a Dit, L’a Jure Pour La Vie,

Et Des Que Je L’apercois

Alors Je Sens En Moi, Mon Coeur Qui Bat…

Des Nuits D’amour A Plus Finir

Un Grand Bonheur Qui Prend Sa Place

Les Ennuis, Des Chagrins S’effacent

Heureux, Heureux A En Mourir

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu