what's really going on?

am citit-o in doua perioade, ambele concentrat. o pauza de aproximativ trei luni intre, un sfert prima oara, restul acum. o sa scriu niste tampenii in cele ce urmeaza dar avand in vedere ca o sa inchei cu niste citate destepte, poate o sa se stearga impresia. if not, asta e.
imi provoaca doua stari stilul dlui vonnegut-stilul plus povestea spusa-, prima e de incantare, umorul lui este fascinant, a doua de ..imposibila tristete, mi-e mila de el la fel cum mi-e mila si de mine..iata un om care nu crede in nimic, imi zic si ma bucur ca eu mai am niste nedumeriri macar, atat cat sa nu iau in ras totul. pe de alta parte, imi pare cu atat mai eliberator sa decizi ca totul e o gluma proasta la care poti sa razi pe saturate sau sa plangi pe infundate..impresii, pe scurt, tampenii desigur.



Beautiful is such a funny thing to be, said Sarah.

I think everybody older just pretends to know what's going on, that it's all so serious and wonderful.

Money is so strange, she said. Does it make any sense to you?
No, I said
The people who've got it and the people who don't, she mused. I don't think everybody understands what's really going on.
Some people must, I said. I no longer believe that.
I will say further as an officer of an enormous international conglomerate, that nobody who is doing well in this economy ever wonders what is really going on.

And the wisest men in Massachussetts said that Sacco and Vanzetti should die.

It was raining. "Nature sympathized". He laughed.
His laugh was a chilling about how little Nature ever cares about what human beings think is going on.

You know what is finally going to kill this planet? I said
A total lack of seriousness, I said. Nobody gives a damn anymore about what is really going on, what's going to happen next, or how we ever got into such a mess in the first place.
Israel Edel , with his d0ctor's degree in history, took this to be a suggestion that we become even sillier, if possible. So he began to make booping and beeping sounds.(...)

So I gave up on saying anything serious. I told another joke and I sat down.

-atentie, se filmeaza...

tu nu existi prin profesia ta, dar asta nu inseamna, dragul meu, ca profesia ta nu e in tine!(...) noi putem foarte bine sa nu ne regasim in ceea ce facem; dar ceea ce facem, dragul meu, exista, ramane facut: fapt care te circumscrie, iti da o forma si te inscrie in ea. vrei sa te revolti? nu poti. in primul rand, nu suntem liberi sa facem ce am dori, vremurile, obiceiurile celorlalti, bogatia, conditiile de trai, atatea alte motive in afara si inlauntrul nostru ne constrang adesea sa facem ce nu vrem, iar, pe urma spiritul nu exista fara carne; iar carnea, degeaba o supraveghezi, isi vrea partea ei. si la ce se reduce inteligenta, daca nu intelegi animalul care e in noi? nu zic sa-l scuze. inteligenta care scuza animalul se indobitoceste si ea. dar sa ai mila e altceva! a predicat-o Isus, spun bine dle Cesarino? esti deci prizonierul a ceea ce ai facut, al formei pe care acel fapt ti-a dat-o. datorii, responsabilitati, un sir de consecinte, fire, tentacule ce te-nfasoara si nu te lasa sa respiri. (...)

_________________________

nu, multumesc. multumesc tuturor. acum ajunge. vreau sa raman asa. astea sunt vremurile; asta e viata; si, asa cum vad acum profesia mea, vreau sa continui astfel-singur, mut si impasibil- sa fiu operator.
scena e gata?
-atentie, se filmeaza...

nu exista originalitate. tot ce poti sa faci, daca scrii, e sa scrii frumos. interpretabil si aici dar posibil.

de colectie

din cand in cand e bine sa mai stai sa te uiti la cate un film din asta complet. e o incantare chiar si la a nu-stiu-cata vizionare.

al 5lea anotimp, in sfarsit

ascultandu-l la fata locului, nu puteam sa ma abtin sa nu constat pentru mine, in gand tacut, ca si asa, asteptandu-ma la un spectacol emotionant, tot nu a contenit sa ma surprinda. pe tudor gheorghe l-as aplauda in soapte de emotie si-n picioare de exaltare, nicaieri la mijloc. pentru mine fiecare spectacol al lui e o constanta surprindere.

rasfoind

....ii studiez pe oameni cand se ocupa cu cele mai marunte lucruri, pentru ca vreau sa descoapar in ei ceea ce mie imi lipseste in orice actiune: siguranta ca inteleg ce fac.

nimeni nu are timpul sau putinta sa se opreasca un moment sa se gandeasca daca ceea ce fac ceilalti, ceea ce face el insusi este, intr-adevar, lucrul cel mai potrivit, care sa-i poata da adevarata certitudine, singura in care sa-si gaseasca linistea. odihna ce ne este data dupa asa de mult zgomot si de ameteala este apasata de atata oboseala, de atata zapaceala, ca nu ne mai putem reculege un moment ca sa gandim. cu o mana ne tinem capul, cu altul facem un gest de oameni beti.
-sa ne distram!

...

imi satisfac, scriind, o nevoie imperioasa de a ma descarca. ma descarc de impasibilitatea profesionala si, pe deasupra, ma razbun; si cu mine ii razbun pe atatia, condamnati si ei sa nu fie decat o mana care invarteste o manivela.
....

n-as vrea sa fiu inteles gresit. vreau sa spun ca omului ii este sortit sa se simta rau pe pamant pentru ca are in sine mai mult decat ii trebuie sa se simta bine, adica impacat si multumit. si ca exista, intr-adevar, ceva in plus pe pamant, propriu omului, ceva datorita caruia el nu este fiinta primara, ci om, o demonstreaza faptul ca el-cu atat mai mult- nu reuseste sa se multumeasca niciodata cu nimic aici jos, astfel ca intreaba si cauta in alta parte, dincolo de viata pamanteasca, cauza si rasplata chinului sau. cu atat mai rau se simte omul, cu cat vrea sa-si foloseasca prisosul pe pamant in constructii si complicatii dintre cele mai bizare.

m-am indepartat cu oroare instinctiva de realitate, asa cum o vad si o pipaie ceilalti, fara ca in schimb sa pot afirma o realitate a mea, inauntrul si in jurul meu, deoarece sentimentele mele deviate si ratacite nu reusesc sa dea nici sens si nici valoare vietii mele nesigure si lipsite de dragoste.

...

toti recunoastem imediat ca suntem nefericiti; nimeni nu recunoaste insa propria-i rautate; nefericirea ne-o privim ca pe ceva irational si nemeritat; dar ne caznim sa gasim sute de scuze si justificari pentru fiecare lucru rau pe care-l facem, atunci cand ni-l arata altii sau chiar constiinta noastra.

(...) -Luigi Pirandelo " Caietele lui Serafino Gubbio, operator"

prometeul

am recitit...prometeu rau inlantuit.
n-am inteles nimic. sustin asta chiar daca am mai intuit cate o idee, metafora, joc de cuvinte. n-am inteles nimic pentru ca n-am acces la ideile de la care a pornit, pare ceva construit de la altceva, iar mie imi scapa baza. plus ca m-a enervat pe tot parcursul recitirii pentru ca parea sa abereze in ultimul hal. cu siguranta am fost pe langa..
exista si posibilitatea ca ideile sa fie de fapt foarte simple, caz in care mi se pare-iar- ca s-a fortat cam mult sa le exprime artistic. ma rog, cine-s eu sa-l judec pe gide cand am citit 2 amarate de cartulii. dar ma intreb chiar si asa cine naiba e el de il pune pe 'bunul dumnezeu' intr-o ipostaza de om meschin?!
cat de ?!!! mi s-a parut replica pusa de gide in gura 'bunului' dumnezeu atunci cand isi explica neimplicarea prin ...'nu vreau sa-mi pierd prestigiul'.

reiau, sustin ca n-am inteles nimic, dar mi-a placut teribil/ prima oara.