rasfoind

....ii studiez pe oameni cand se ocupa cu cele mai marunte lucruri, pentru ca vreau sa descoapar in ei ceea ce mie imi lipseste in orice actiune: siguranta ca inteleg ce fac.

nimeni nu are timpul sau putinta sa se opreasca un moment sa se gandeasca daca ceea ce fac ceilalti, ceea ce face el insusi este, intr-adevar, lucrul cel mai potrivit, care sa-i poata da adevarata certitudine, singura in care sa-si gaseasca linistea. odihna ce ne este data dupa asa de mult zgomot si de ameteala este apasata de atata oboseala, de atata zapaceala, ca nu ne mai putem reculege un moment ca sa gandim. cu o mana ne tinem capul, cu altul facem un gest de oameni beti.
-sa ne distram!

...

imi satisfac, scriind, o nevoie imperioasa de a ma descarca. ma descarc de impasibilitatea profesionala si, pe deasupra, ma razbun; si cu mine ii razbun pe atatia, condamnati si ei sa nu fie decat o mana care invarteste o manivela.
....

n-as vrea sa fiu inteles gresit. vreau sa spun ca omului ii este sortit sa se simta rau pe pamant pentru ca are in sine mai mult decat ii trebuie sa se simta bine, adica impacat si multumit. si ca exista, intr-adevar, ceva in plus pe pamant, propriu omului, ceva datorita caruia el nu este fiinta primara, ci om, o demonstreaza faptul ca el-cu atat mai mult- nu reuseste sa se multumeasca niciodata cu nimic aici jos, astfel ca intreaba si cauta in alta parte, dincolo de viata pamanteasca, cauza si rasplata chinului sau. cu atat mai rau se simte omul, cu cat vrea sa-si foloseasca prisosul pe pamant in constructii si complicatii dintre cele mai bizare.

m-am indepartat cu oroare instinctiva de realitate, asa cum o vad si o pipaie ceilalti, fara ca in schimb sa pot afirma o realitate a mea, inauntrul si in jurul meu, deoarece sentimentele mele deviate si ratacite nu reusesc sa dea nici sens si nici valoare vietii mele nesigure si lipsite de dragoste.

...

toti recunoastem imediat ca suntem nefericiti; nimeni nu recunoaste insa propria-i rautate; nefericirea ne-o privim ca pe ceva irational si nemeritat; dar ne caznim sa gasim sute de scuze si justificari pentru fiecare lucru rau pe care-l facem, atunci cand ni-l arata altii sau chiar constiinta noastra.

(...) -Luigi Pirandelo " Caietele lui Serafino Gubbio, operator"