vila de pe colina

Iun 9 2009

maugham
ˈmȯm

(na ca am uitat cum o cheama pe doamna vaduva..)

carticica simpla cu litere de schioapa, pare un roman din ala de amor pe care-l citeam pe cand aveam 14 ani( apropo de asta, nu inteleg deloc cand vad femei la 40-50 ani cu copii acasa si cu o viata absolut normala, casatorite cu te miri ce barbat imputit de bautura, citind prin metrou astfel de caricele "de dragoste"..pret de 10 minute reusesc evadarea..asta o fi?)..si mi-era cam rusine sa nu fiu observata ce caret usoara citesc:D of, snobismul asta din mine ‘ntelectuala:D

de notat felul in care maugham ilustreaza personajele feminine. fiind a doua carte pe care o citesc scrisa de el, deja imi permit nu numai sa fac o comparatie, cat sa si observ un pattern..femei in rolul de femei frumoase. ca si cum..ce te-ai putea astepta mai mult de la o fata frumoasa crescuta ca atare…cu o oarecare constiinta de sine, nu extraordinar de inteligente dar nici extraordinar de proaste. femei extraordinare prin frumusete..eventual.

mary- tocmai ce am deschis cartea sa imi readuc aminte numele-..ajunge sa exaspereze prin felul in care se joaca cu barbatii dupa bunul ei plac. implinindu-si fantezii, avand pretentia ca ei ar avea reactiile pe care ea deja le programeaza, surprinsa sa descopere ca orgoliul poate sa le fie asa de mare incat sa se omoare odata jigniti, cu simple legaturi neuronale, de la o clipa la alta, descoperind o noua versiune a vietii.

cu siguranta nu o judec, in caz ca pare asa..kitty imi era mai simpatica desi kitty e aia care a inselat..mary e femeia frumoasa ramasa vaduva incercand sa-si construiasca mai departe o viata rezonabila. face o greseala si apoi ia masuri intalnindu-si versiunea ei masculina rowley in stare sa o accepte exact asa cum e si chiar sa o iubeasca. iar ea isi da "sansa" sa il iubeasca pe el. nu o sa-i fie atat de greu din moment ce se iubeste destul pe ea exact asa cum e.

maugham pare sa nu fie orbit de frumusetea femeii -personaj principal.