m-am imbracat c-o armura
facuta din pietrele care-au ramas
dupa ce a trecut apa.
mi-am pus o pereche de ochelari
in ceafa
ca sa pot vedea numai
cu mintea
de pe urma.
mi-am protejat
mainile, picioarele, gandurile,
nelasand nici un loc liber
care sa poata sa fie atins de mangaieri,
ori de alte otravuri.
chiar inima din piept
mi-am acoperit-o cu o carcasa
de broasca testoasa
ce-a trait 800 de ani.
cand totul a fost gata
i-am raspuns tandru:
-si eu te iubesc.
………………….
cred ca n-ar trebui sa comentez:D intrucat fiecare percepe ce vrea din poezia asta a lui marin sorescu(nu, nu eu am scris-o, desi am un stil atat de asemanator!:P)..numai ca mi se pare interesant simplul fapt ca are un dublu sens final. pozitiv&negativ. recunosc, eu l-am vazut pe ala pozitiv intai..si probabil ca nu l-as fi reperat pe cel negativ daca nu mi se atragea atentia asupra lui…ceva care ar suna” hey, asta mi’s, iubeste’ma daca mai poti ’cause now u’re stuck with me loving u”:P..
dar cum ar mai putea raspunde “tandru” daca…toate cele de sus ar fi reale? caci toate cele de inceput se dovedesc a fi doar precautii inutile in lumina finalului dragastos..hm
i dunno, it seems happy to me:) the end, that is.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu