Dec 5 2005
de fiecare data cand vad o comedie romantica ma intristez in fata oamenilor din
sala si in fata imposibilitatii de a putea face asa ceva in romania. culori inchise,
fete intunecate si dusmanoase, mirosuri neplacute, o parasire totala a respectului
fata de demnitatea conditiei umane. pe ecran se etaleaza normalitatea, umorul,
acceptarea dincolo de standarde a tragicomediei umane in toata cuprinderea sensibilitatii
sale. aspiram toti, cu invidie, cu complexe sau fara la un ideal de frumusete.
ne luptam in acelasi timp cu dictatura stereotipurilor de lifestyle&beauty,
care ne arata ca suntem frumosi doar daca semanam unii cu altii, daca purtam aceleasi
haine, daca avem aceleasi dimensiuni si, eventual, gandim acelasi lucru. totul
pare construit in asa fel incat sa-ti fie rusine ca esti tu insati/insuti. sigur
ca daca ai cu 150kg in plus, e mai bine sa te ingrijesti, in loc sa declari ca
lumea are prea multe prejudecati fata de monstri inveliti in stretch. sigur ca
daca mirosi urat sau te imbraci ca dracu’, e mult mai bine sa te speli sau sa
te comporti natural, fara a recurge la tertipuri mincinoase sau fancy. nu toata
lumea e supermodel si nici nu e sigur ca asa trebuie sa fie pe lume. daca femeile
au rotunjimi ca idolii fertilitatii din neolitic iar barbatii sunt un pic mai
frumosi ca dracu’, daca ne acceptam diferenta si ne traim cu bucurie unicitatea,
cred ca vom putea asista la cea mai frumoasa comedie romantica din univers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu