Sep 7 2009
Sep 19 2009
absurditatea inteligentei
1 ianuarie 1939
Într-una din nopţile trecute mă întorceam cu A(rşavir) acasă. Ora destul de târzie(3-4 noaptea). Ninsese mult, albind totul. Străzile erau pustii şi zăpada curată transformase oraşul, dându-i o frumuseţe de câteva ore. În faţa casei, drept în mijlocul drumului, mi s-au oprit ochii pe o mogâldeaţă care punea o pată întunecată în decor. Uitându-ne mai bine am văzut că era un câine adunat în jurul lui, dar bizar instalat drept în mijlocul străzii. L-am strigat, A. şi eu, ca şi conducătorul unei maşini care se oprise în dreptul lui. Câinele stătea complet imobilizat şi numai ochii şi-i rotea indiferent de la unul la altul. Apelurile noastre nu l-au clintit din loc şi, oarecum intimidaţi, l-am lăsat şi am plecat. În faţa uşii m-am întors: câinele era o imagine a singurătăţii disperate. În clipa aceea l-am auzit pe A. spunând : “O fi vrând să se sinucidă”.
——————————————————————————————————————————————-
imi vine greu sa redau nervii care m-au cuprins cititind aceasta pagina de jurnal a drei jeni acterian. oricat de fantastic de profunda pare intamplarea, oricate valente filosofice i s-ar oferi, nu da dovada decat de incapacitatea unor oameni ‘inteligenti’, preocupati de nimicnicia lucrurilor, traind intr-o nonexistenta de zi cu zi, sa fie pur si simplu buni. calzi. umani. ca dincolo de impresiile artistice stranite de o realitate aparte, sa intre in ea cu fapta si mai putin cu gandul, actionand , sa zicem, caritabil.
si revenind la pagina de jurnal, era chiar asa de greu de presupus ca acel caine-imagine a singuratatii disperate!!! (ma lasi?! )- era paralizat de frig si nu putea sa se miste??!! si in loc sa ii analizezi disperarea(care e doar a ta, ca tu vezi asta, apropo, totul e un jurnal, tot ce vedem e o oglindire a noastra) , sa il iei frumos in brate si sa il duci undeva la caldura???!! si mai apoi daca voia sa se sinucida, gasea el un semineu, ceva, in care sa se arunce…
mda..enervant, enervant!
Sep 18 2009
ce nu este viata
viata nu este un simbol, nu e alcatuita dintr’o singura enigma, in fata
careia, daca nu reusesti s’o dezlegi, dintr’o prima, dintr’o singura
incercare, trebuie sa te dai batut, ca viata nu trebuie cautata in
spatele unui singur chip, nici nu trebuie abandonata dupa ce prima
aruncare a zarurilor te’a facut sa pierzi, ci, ajutati numai de
neindestulatoarele noastre puteri, cu mainile goale, cu sufletele
pustiite, stiind ca e zadarnic, ca ne vom izbi iarasi fara scapare de
inima neinduratoare a cetatii, viata trebuie dusa mai departe. si din
nou de la capat, porniti iar inspre larguri, pe’al marii adanc,
nestrabatut, sarat, ce unul altuia mereu va sa ne smulga.
careia, daca nu reusesti s’o dezlegi, dintr’o prima, dintr’o singura
incercare, trebuie sa te dai batut, ca viata nu trebuie cautata in
spatele unui singur chip, nici nu trebuie abandonata dupa ce prima
aruncare a zarurilor te’a facut sa pierzi, ci, ajutati numai de
neindestulatoarele noastre puteri, cu mainile goale, cu sufletele
pustiite, stiind ca e zadarnic, ca ne vom izbi iarasi fara scapare de
inima neinduratoare a cetatii, viata trebuie dusa mai departe. si din
nou de la capat, porniti iar inspre larguri, pe’al marii adanc,
nestrabatut, sarat, ce unul altuia mereu va sa ne smulga.
("iubita locotenentului francez"-john fowles)
Sep 7 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu