Aproape ca mi-as face poster cu anumite cuvinte..pentru ca altfel nu stiu, nu pot sa-mi manifest admiratia, bucuria, emotia citindu-le. Pe blog se dau stelute macar. Dar si asta mi se pare putin, desi da..poate e ceva. Asa ca le transcriu, le tot transcriu, din jurnal real in jurnal virtual, mi le repet in gand de zeci de ori pana raman intiparite pe buze si le rostesc mai apoi ca parte din mine. Sper ca asta sa-si fi dorit "poetul"…desi niciodata nu am indraznit sa stiu ce ar fi vrut sa spuna sau sa transmita.
Cu toata jena si smerenia de care sunt capabila, ma apropii de cuvintele lor atotcuprinzatoare si mi le insusesc, simtindu-ma in cele din urma tot o hoata. Chiar daca numesc autorul si indrept spre el toate laudele, simt ca am comis un delict. Probabil permis, din moment ce au fost date spre publicare si lecturare, dar nu cred ca isi putea inchipui cum extrag de acolo viata mea din viata lor.
Uite ca mi-e si rusine ca folosesc tot cuvinte in felul in care o fac, cand iata numai ce rol au in rest. In mana celor in stare sa nasca minuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu