alt vals

Iul 29 2006

alesii dragostei sunt exceptii tot atat de rare ca si geniile.

iubirea e nesatioasa, de un egoism salbatic, vrea sa-i sacrifici tot fara a-i cere nimic in schimb, multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera.(…)

barbatul, datorita se vede eului sau asa numit “superior”, se da dragostei cu pudenta, pastrand rezerve pentru sine, de aceea isi pastreaza, macar partial echilibrul. pe cand noi, femeile, cand iubim, ne dam integral, mistuindu-ne in asa fel incat nu ne ramane decat umbra celor ce am fost. iata de ce prabusirea noastra, in lipsa coloanei vertebrale, e asa de catastrofala.

in orice caz numai dragostea si creatia fac viata vrednica de a fi traita si, totodata, de a fi parasita fara regret.

totul, totul imi aminteste de ea: locurile pe unde am hoinarit, casele, gradinile, lucrurile, oamenii pe care i-am cunoscut impreuna. in toate si in tot parca si-a lasat fiinta ei. (si risipa aceasta nu mai are margini) cand tac, fiintele si lucrurile dn afara incep sa graiasca amintirile din mine. in ganduri si in vis, in iubire si in vis, in iubire si in ura, in bucurie si in suferinta, in fapta si in vorba, e pururea vie, pururi prezenta mihaela! pretutindeni mihaela! obsesie uriasa, coplesitoare, trebuinta ca

aerul si lumina.

cine ar putea sa-mi smulga radacinile ei crescute pana in adancurile mele insondabile? iubirile mari sunt tocmai acelea de care te indoiesti cel mai mult.