Lista celor mai de seama fraze din Paludes

Acceptare-virtute a celor umili; si unora li se potriveste atat de bine, incat ai impresia ca viata le-a fost croita pe masura sufletului. mai cu seama, nu-i plange, situatia le convine; cata tristete! nici nu mai vad mediocritatea, de indata ce nu-i vorba de o mediocritate de avere. ceea ce i-am spus pe fuga angelei e totusi adevarat: fiecare are parte de intamplari adecvate propriilor sale afinitati. fiecare gaseste ce-i convine. daca te multumesti asadar cu mediocritatea, dovedesti ca-ti vine ca turnata si nu ti se va intampla nimic altceva. destine pe masura. necesitatea de a face sa-ti plesneasca hainele precum platanul sau eucaliptul, crescand face sa-i plesneasca scoarta.

Toate profesiunile fara folos pentru sine sunt cumplite-cele ce nu aduc decat bani- si atat de putini incat trebuie s-o iei mereu de la capat. cate stagnari! in clipa mortii ce vor fi realizat? -isi vor fi ocupat locul!- cred si eu l-au ales marunt, ca si ei. mie toate astea mi-s indiferente, fiindca scriu Paludes, dar altimenteri as gandi despre mine ce gandesc despre ei. zau, ar mai trebui sa incercam sa ne schimbam felul de viata.

Sanatatea nu mi se pare un bun atat de vrednic de a fi invidiat. ea nu reprezinta decat un echilibru, mediocritatea in toate*; e absenta hipertrofiilor. nu valoram decat prin ceea ce ne deosebeste de ceilalti**; idiosincrasia e boala noastra de valoare; sau cu alte cuvinte, ceea ce are insemnatate in noi e ceea ce noi singuri posedam, ceea ce nu poate fi gasit la nimeni altul, ceea ce omul normal al dumitale nu are-prin urmare ceea ce numiti boala. caci incetati a privi boala drept o lipsa; ea e, dimpotriva, ceva in plus; un cocosat e un om plus o cocoasa , si prefer sa considerati sanatatea drept absenta bolilor.(...)
ne purtam cu totii- cu totii! si toata viata- ca in perioadele proaste cand ne cuprinde mania indoielii: am incuiat poarta azi noapte? ne mai ducem o data sa vedem; ne-am pus azi-dimineata cravata? ne pipaim;(...)
si, tineti seama, stiam ca lucrul era facut: il facem din nou numai datorita(?) bolii; boala retrospectiunii. il facem din nou pentru ca l-am mai facut; fiecare actiune de ieri pare a ne chema s-o refacem; ca un copil caruia i-am dat viata si pe care trebuie sa-l intretinem de aici inainte...se pare ca suntem nevoiti sa intretinem tot ce-am iscat; de aici teama de a savarsi prea multe actiuni de frica sa nu depindem prea mult de ele, deoarece in loc ca, odata indeplinita, fiecare actiune sa devina pentru noi un imboldde a face contrariul, ea devine culcusul scobit pe care ne prabusim-recubans.

spuneam ca personalitatea nu ni se mai desprinde din felul in care actionam-ea zace in actiunea propriu-zisa- in cele doua actiuni pe care le savrasim(un tril) , in cele trei.

Acceptarea raului il agraveaza, devine un viciu, domnilor, de vreme ce savarsim prin a ne complace. ma plang, domnilor, de faptul ca nu protestam; ca avem aerul de-a fi cinat ca lumea cand mancam o tocana proasta si ca aratam multumiti dupa o masa de doi franci. ca nu ne revoltam impotriva...


Andre Gide.-Paludes

*nu inteleg de unde pana unde sanatatea este egala cu mediocritatea in toate, doar in cazul in care mediocritatea ar insemna un echilibru in toate, se poate pune semnul egal intre cei doi termeni. dar de ce echilibrul este egal cu mediocritatea tot n-am inteles, dar gide se pare ca da. dar nu vrea sa ne spuna/
**de asemenea, valoarea ca si punct de diferentiere intre unii oameni si 'ceilalti' e iar intepretata dubios. bineinteles, se ridica problema valorii in sine si a ceea ce inseamna ea separat, valentele de care dispune nu-mi pare ca se cadreaza cu ideea respectiva din moment ce ceea ce ne diferenetiaza de ceilalti nu poate fi in mod absolut catalogat drept valoros.




voi reciti 'prometeu rau inlantuit' si dupa asta ma voi incumeta sa recitesc 'zenobia'...

tango

nu am reusit niciodata sa invat sa dansez corect si frumos tango- desi am incercat o vreme, putina, ce-i drept-, dar am fost mereu fascinata de cei care pot si stiu.
se creeaza o lume in interiorul unei lumi separate in sine, cea a tangoului, lumea dintre cei doi care pasesc impreuna, isi anticipeaza miscarile si se intalnesc soptit in imbratisari pline de mister.

si e un castig si acesta de a fi martor al unei astfel de intalniri intre barbat si femeie, nicaieri mai simplu si mai artistic ilustrate ca aici...

windows

my house is dedicated to all my books, i should just open them from time to time, they could be keeping me inside.

mr. nobody

conform altor pareri filmul e extrem de superficial si imprastiat
conform altor pareri este tratat simplist si hollyoodian
parerile mi s-au dat pentru ca am fost intr-atat de entziasmata incat am recomandat. ca de fiecare data cand mi se aduc argumente contra la ceva ce eu vad imbaiat in pro, simt nevoia sa-mi justific viziunea. ma rog, e cam complicat in cazul asta anume intrucat dupa cum am si mentionat, senzatia e de indragostire. iar sa explici de ce te indragostesti e imposibil. bine, eu o sa incerc pentru ca totusi asta e un film si sunt capabila sa fac diferenta:)
filmul foarte probabil sufera de niste carente cu care sunt de acord si pe care le-am si sesizat pe parcursul lui. trateaza o tema complicata intr-un mod simplist, incercand in felul asta sa o faca accesibila. facand-o accesibila isi pierde greutatea. ideile sunt usor de accesat de mai orice minte de adolescent care se crede destept si deci si de orice adult ce stie ca e destept. pare mind-blowing pentru cei care n-au gandit niciodata mai departe de ce e in fata lor, dar ei nu au prea multe sanse sa aiba o parere despre filmul asta. partea cu dragostea pe care au mizat cam prea mult si prea siropos si deci au ramas foarte la inceput. we fell in love we fell in love..etc foarte adevarat, se indragostea pe capete si nu stiu in ce fel se casatorea cu toate iubirile astea de cartier..si definitiv si si si asa mai departe, bineinteles.

dap, am vazut destul de clar toate aceste lacune si sigur ca or mai fi si altele, dar nu pot sa explic exact cum, mi-a placut ideea de baza a multiplelor posibilitati pe care ti le ofera o decizie pe care o faci in functie de alte contexte si alte contexte in care se intampla sa te gasesti intr-un anumit moment al vietii. e adevarat ca se putea face mai multe cu asta, chiar si cu ideea de el in viitor povestindu-si vietile, dar atat cat s-a facut mergand fie si pe alegerea unei sotii sau a alteia pornind de la alegera primara de a ramane cu tata sau cu mama, a fost ok. ca au ales ei sa fie desueti si sa-si traiasca sentimentele in felul ala emo, deja nu ma mai intereseaza, pentru mine a fost suficient ca a avut de ales si alegand a oferit o ocazie.
as long as you don't choose, everything remains possible.
si cu toate astea, ei ne-au aratat posibilitatile alegerilor. filmul ar fi trebuit-in spiritul ideii de care este ghidat- sa ramana la inceput, sa nu existe o derulare a evenimentelor pentru ca ele in sine n-ar fi trebuit sa existe. e posibil insa, rememorand finalul, ca exact asta sa se fi transmis. tot rewind-ul exprima imposibilitatea a ceea ce abia am vazut. si in felul asta filmul este salvat si castigat.
imaginile sunt frumoase, muzica la fel, raman la parerea mea de inceput: filmul a fost foarte frumos.

si cand spun frumos exact la asta ma refer.

what brings you to mars?

cat a putut fi de frumos filmul asta!!!!!!!!!!
senzatia asta am mai intalnit-o doar la 'zenobia' cand mi-era mai mare dragul sa dau pagina dupa pagina si eram tot mai trista ca ma apropiam de final.
eu nu pot sa-l comentez, sa-l explic, sa-l analizez, e genul de film (cum zenobia era genul de carte) care nu iti da nicio idee incotro pentru ca e peste tot, oferindu-ti totul si pastrand in acelasi timp totul pentru el. iar pe mine infinitatea asta de posibilitati, de alegeri, capacitatea nesfarsita de a imagina si de a reincepe ma fascineaza.
as face screenshoturi la tot filmul, imaginile sunt superbe, muzica la fel. film complet cap coada.


i'm head over heels in love with mr nobody

as long as you don't choose, everything remains possible

despre filme -cu mine

mai citesc uneori insemnari legate de filme pe la niste unii de prin bloguri intru formare de opinii legate de ce mai e nou aparut..si mai mereu gasesc recenzii. ai zice ca toti sunt cel putin absolventi de atf, ca au vazut mai toate filmele de valoare din lume de au pareri atat de documentate despre cum s-a filmat, cat de bine au jucat actorii si cum anumite cadre erau previzibile, sa nu mai vorbim de scenariu pe care oricine pare mai pregatit nu numai sa-l scrie dar si sa-l puna pe film.

am vazut rabbit hole cu nicole kidman-care pare sa fie apreciata unanim , de acord si eu-; urmarind filmul in fata caruia ma decisesem sa nu plang- e suficient sa te uiti la trailer sa ti se taie rasuflarea- am avut un singur cuvant in minte pe tot parcursul lui-coping.
in filmul asta si implicit in fragmentul asta anume de viata relatat, nu prea iti poti permite sa te exprimi...vis-a-vis de o asemenea durere.
as putea sa zic si eu ca filmul e facut bine, ca actorii au jucat bine, ca nicole kidman e remarcabila...dar eu nu am vazut filmul in afara lui, eu nu prea vad filme in sine, eu vad povesti bine sau prost spuse, emotionante sau banale, vad bucati din viata surprinse pe un ecran, vad idei care-mi par noi fiind vechi, vad oameni si nu vad actori, ...i go through that rabbit hole and see all those different versions of me...and live all those different versions of life.

book

'the english museum is falling down' prima carte de david lodge citita. terminata acum doua zile, amuzanta pe tot parcursul ei, tot stream of conciousness-ul de final apartinand sotiei, mi-a amintit-fara sa-mi aminteasca precis- de finalul lui ulysses(joyce).*

perhaps we will be happy i said of course we will he said we'll have a nanny to look after the children perhaps we will i said by the way how many children are we going to have as many as you like he said it'll be wonderful you'll see perhaps it will be wonderful perhaps even though it won't be like you think perhaps that won't matter perhaps.

*later edit: de altfel mai multe lucruri semanau, intr-atat incat mi-am zis ca au mai vazut si altii asemanarile..la un search rapid intru confirmare, raspunsul a venit prompt:

This use of different styles mirrors James Joyce's Ulysses, a work also about a single day. When Lodge's novel first came out, quite a number of reviewers and critics, not appreciating the literary allusions, found fault with Lodge for his inhomogeneous writing.