in urma unui film bazat pe un caz cat se poate de real, am avut surpriza sa constat in preajma mea niste comentarii complet nepotrivite. cand sunt complet impotriva unui subiect devenit de conversatie, imi pierd cam orice capacitate de a reactiona rational si argumentat; sunt evenimente in viata care nu mai tin de comentarii, sunt atat de acut vii incat orice comentariu e de prisos. intrucat povestea asta in sine e cutremuratoare, consider ca n-ai cum sa pleci din sala la fel cum ai intrat, lucrurile alea ingrozitoare se intampla in timpul vorbirii, omul ala exista si incearca sa lupte impotriva lor, si deci ar fi cuvenit-in cazul cel mai comun si uman-sa admiram in liniste pe cel care, dincolo de cuvinte si lacrimi, pune mana si face ceva intr-o directie concreta. atata vreme cat noi inca suntem pe margine ma gandesc ca macar bunul simt sa-l avem sa nu transformam o fapta buna intr-o discutie sterila despre binele si raul universal.
dincolo de eseuri si dialoguri fascinante , avem de-a face cu viata asa cum e ea. iar unii dintre noi o infrunta, altii o comenteaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu