no more turning away

On the turning away
From the pale and downtrodden
And the words they say
Which we won't understand

"Don't accept that what's happening
Is just a case of others' suffering
Or you'll find that you're joining in
The turning away"

It's a sin that somehow
Light is changing to shadow
And casting it's shroud
Over all we have known

Unaware how the ranks have grown
Driven on by a heart of stone
We could find that we're all alone
In the dream of the proud

On the wings of the night
As the daytime is stirring
Where the speechless unite
In a silent accord

Using words you will find are strange
And mesmerized as they light the flame
Feel the new wind of change
On the wings of the night

No more turning away
From the weak and the weary
No more turning away
From the coldness inside

Just a world that we all must share
It's not enough just to stand and stare
Is it only a dream that there'll be
No more turning away?

la la land

denumire destul de inspirata..de altfel, intreg filmul este inspirat, spunand o poveste veche intr-o nota ..muzicala :)
nu-mi plac musical-urile, fireste, dar nici macar nu despre asta e vorba, despre cum mi-as fi schimabt eu parerea urmarindu-l. nu mi-am schimbat-o. dar filmul acesta in sine m-a tulburat...l-am privit si ascultat cu neincredere pana dupa prima jumatate a lui...si apoi, dintr-odata, m-a absorbit complet. mi s-a mai intamplat asta si cu anumite carti, daca reusesc sa le parcurg, chiar si asa, cu gandul aiurea, din inertie aproape, la o pagina, la o replica..SUNT acolo..si-mi vine sa dau paginile in urma sa vad ce-am pierdut pana atunci.
probabil o sa revad filmul, daca nu m-ar fi durut atat de tare pe final...nu stiu.

imi aminteste-la multe moduri- de revolutionary road. si acela era un film pe care aveam de gand sa-l mai revad..intru reamintire.

the sound of silence

reinterpretata, retraita.
transformata-n CRUSH total. ma doare cat de mult imi place :)

beautiful is what it is

cat de frumoasa poate fi (si) melodia asta de la johnny cash!

blog cam parasit, bag de seama. in ciuda vietii traite si ..cartilor citite si a filmelor vizionate. si chiar si a muzicilor..simtite.
and then i see a darkness.

nimic sumbru in melodia asta chiar daca poate parea. nimic sumbru constient, cel putin :)

life.

match point-zero point

woody allen is just sick.
mi-am dat seama la un moment dat..candva dupa 25 ani. e un regizor care poate fascina doar adolescentii..fiind plin de platitudini voit interesante, atingand subiecte la indemana oricui are o impresie (prea) buna despre el, incalcit in filosofii de doi bani despre viata si aducand mereu la rampa mizeria din fiecare dintre noi. exista, nu spun ca nu exista..si da, viata e compusa de tot felul de absurditati si e un fel de joc al hazardului de multe ori, doar ca felul in care le aplica in filme, e ..mediocru.

voiam doar sa-mi notez intru reamintire..ca acesta e ultimul film de woody allen pe care l-am urmarit.

spot light

am ramas doar noi...desi in jur e-atata lume care..de-un milion de ori...

habar n-am de la ce e acest inceput..ah, da, o melodie holograf :))ca de obicei, inmagazinand atatea cuvinte si atatea ritmuri, mi se tot intampla sa pornesc o idee care-mi suna a ceva cunoscut. ca intr-un vers, ca intr-un citat, ca intr-un cantec. nici eu nu pot fi originala cu mine.

cine e?

voiam sa spun altceva... am ramas impartita doar in doua. cred ca mai putin de doua nu se poate, totusi. ce pot arata si ce mai maschez. am, totusi, vreo 3-4 bloguri, fiecare cu tematica sa, 2 adrese de fb, 3 de e-mail, 2 telefoane..si multe-multe jurnale scrise de mana. sunt, asadar, raspandita, prin mai multe locuri..dar, desi nu sufar de personalitate multipla, chiar nu cred ca se poate mai putin de doua. i know, i make a lot of sense.
uneori, ma mai strang in mine si aproape ca se vede. aproape ca ma vad. e ..terifiant.

astazi pica lumina pe mine..si chiar nu stiam ce sa spun..iar.

trecut-au anii

intr-un timp scriam. despre orice scriam. in toate felurile, scriam. era mai mult timp de stat cu mine, poate. sau poate mi-am epuizat cuvintele in timpul de dupa. nici nu mai stiu.

si timpul creste-n urma mea
ma-ntunec