browsing

blessings

*one of the characters asked a death stewardess if he would go to heaven, and she told him that of course he would. he asked if he would see god, and she said, 'certainly, honey.' and he said, 'i sure hope so. i want to ask him something i never find out down here.' 'what's that?' she said, strapping him in. 'what in hell are people for?'

*the therapist, after a deeply upsetting investigation of normality at this time and place, was bound to conclude that a normal person, functioning well on the upper levels of a prosperous, industrialized society, can hardly hear his conscience at all.
-to be continued-hopefully-

cupid

it's been a long time since my heart was enchanted with a voice&song.

de vacanta.. .

aparent o carte simpla, lejera, tocmai potrivita pe vreme de vara, in timp de vacanta. se asorta perfect..chiar si la costumul meu de baie. e usor de citit, paginile se dau de la sine, intri treptat intr-o atmosfera calma, in intimitatea unui cuplu care pare in regula, cu asteptatele metehne ale unei relatii de lunga durata. dar se intampla ceva in cadrul acelei vacante, noi cunostinte care se insereaza insidios in acest traseu linistit. se retrezeste pasiunea aproape uitata iar cuplul de la inceput pare mai unit ca niciodata. inotul in larg. atmosfera treptat lugubra incepe sa anunte raul ce avea sa urmeze.

nu mi-as fi putut insa inchipui deloc dimensiunile lui, povestit raspicat de caroline apare ca o explicatie care nu vrea totusi sa justifice, cat sa prezinte toate datele. 

aici nu exista salvare, curiozitatea de a afla ce e dincolo de poza aceea, imposibilitatea de a-si imagina ce avea sa urmeze, ii condamna. colin este ucis iar mary sedata. finalul e deci infiorator, intreaga carte fiind condusa narativ cu o seninatate inspaimantatoare in lumina(intunericul) ce avea sa decida tot.

am lasat cartea din maini si cu lacrimile in ochi am pasit spre mare.

un teatru, o carte, o atentie

am fost la teatru in sfarsit! 'trei femei inalte' se numeste piesa si a fost jucata intr-un decor studentesc. atmosfera boema compusa din cat mai multe vechituri adunate si expuse cat sa inacarce locul mic intr-un mod artistic. mie-mi plac lucrurile astea si acum.
. si piesa jucata intr-un spatiu stramt de trei femei deloc inalte. mesajul? cred ca am incetat sa-l caut..din moment ce e mereu acelasi, viata care se duce dracului in timpul ei in timpul nostru. foarte pe scurt, n-am neaparat chef de poetizari. ideea asta e oricum. dar a fost jucata frumos si amuzant pe alocuri..personal, mi-a placut interactiunea cu floarea ..si vocea ca de anda calugareanu si ochii rotunzi a mirare prosteasca la fiecare cuvant. normalitatea grava de final m-a intristat, ma prinsesem ca s-a dus dracului tot si in timp ce radeam deci nu stiu de ce au insistat sa 'explice'.
 ma rog.. pozele le-am furat de la cealalta femeie inalta intrucat eu nu aveam aparatul foto cu mine..intr-una din ele sunt unghiile mele rosii prezente, dovada ca am fost acolo, putin ma intereseaza alte celebritati prezente.
 si nu, inca n-am renuntat la citit, port dupa mine o carte care m-a mai trezit din amortire, nu-mi spune nimic nou nici ea dar macar nu-mi spune nimic nou frumos. cam despre asta e vorba.

:)

si nu stiu cum de n-am vazut pana azi legatura cu holmes:) funny twist to something as depressive as it might sound "everybody dies" . so carpe diem or smth

here comes the night

when all the ghosts come out...